Of! Maine e 24 februarie! Baietelul meu implineste 2 anisori, iar mami se reintoarce la serviciu. Mi-era dor sa ma intorc la meseria mea fiindca fac ceea ce-mi place: predau lb engleza, dar acum cand stiu ca dimineata am sa-mi las puiul dormind si am sa plec, simt asa un gol in suflet. A venit mama sa stea cu el ca este racit si nu mai merge la cresa. Tati e plecat din tara, vine sambata, mami la servicu...si uite asa incepe perioada in care va merge pe drumul lui. Stiu ca suna cam dur, dar deja nu mai e toata ziua cu mami.
Cand l-am lasat prima data la cresa, m-am simtit asa de vinovata (asta se intampla acum 2 saptamani)! Apoi, mi-am dat seama ca de acum incepe sa plece!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Loneliness

Imagine
Si va veni o vreme, cand toate se vor spune Si ce-i banalitate, va deveni minune, Si va urca iubirea la rangul ei cel mare Si am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. Si ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, Sa fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne Si inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina Sa pot intra sub iarba, sa capat radacina... Si cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura Cu florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine Dar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. Si n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, De ce se uita focul in ochii tai..si plange...
Citiți mai multe

Hai sa invatam sa RECICLAM!

Imagine
Astazi cand cotrobaiam prin dulapul din bucatarie, am dat peste biberoanele lui Rares. Pe astea mari nu prea le-am folosit. Ce sa mai fac cu ele? Mi-am amintit ca facusem la un moment dat o vaza dintr-o cana de-a lui. Hei! Iata idee! Am gasit ce sa fac cu ele: vaze mici. Asa ca am inceput sa caut sevetele, borcanelul cu lac adeziv, am luat cu imprumut o pensula de la Rari si m-am apucat. Cand a fost gata simteam ca-i lipseste ceva. Am adaugat o funda si niste margelute crem aurii si ... gata! Uite ce a iesit!
Citiți mai multe

Poveste

Imagine
Nichita Stănescu Poveste sentimentală Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Virtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, îmi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pământ, numai ca să privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvint, ca pe sub laba unui leu alergind. Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau, intr-un virtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput.
Citiți mai multe