RAMALIA by Adriana Cîrciu

You’ve gotta dance like there’s nobody watching, Love like you’ll never be hurt, Sing like there’s nobody listening, And live like it’s heaven on earth. - William W. Purkey Life is too short to wake up in the morning with regrets. So love the people who treat you right, forget about the ones who don’t. And believe that everything happens for a reason. If you get a chance, take it. If it changes your life, let it. Nobody said it would be easy, just that it would be worth it.

Scars are like memories, and tattoos. When you fall, when your heart breaks, and when your best friend turns her back on you, it leaves a scar that can hurt every-time you think about it. It’s a memory that is stuck in your head. It’s in the past, but it comes back and bites. It’s a tattoo because it’s a memory that hurts, but doesn’t disappear. It never does. When you see it so vividly, you sometimes regret what led to the scar that is a memory that leaves an imprint in your life’s history.

Si va veni o vreme, cand toate se vor spune Si ce-i banalitate, va deveni minune, Si va urca iubirea la rangul ei cel mare Si am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. Si ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, Sa fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne Si inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina Sa pot intra sub iarba, sa capat radacina... Si cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura Cu florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine Dar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. Si n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, De ce se uita focul in ochii tai..si plange...

     Cum mai tot timpul suntem doar noi doi acasă, adică Rari şi mami, încercăm să ne umplem timpul cu activităţi cât mai diversificate. Şi aşa căutam tot felul de motive ca să ne jucăm într-un mod constructiv.        Ne place tare mult să ne uitam la Art Attack pe Disney Junior şi încercăm să facem şi noi jucăriile de acolo. Sunt tare încântată de chestia asta, mai ales că intră în categoria Să reciclam !          Cu ajuorul unor cutii de carton, pe care le luam de pe la chioşcurile din cartier (Rareş este responsabil cu asta), cu nişte aracet universal şi nişte silicon pe care le furăm de la tati din cutia cu scule, cu acuarele, pensule, ziare, scobitori şi foarfece ne apucăm de lucru!          Şi uite aşa facem tot felul de nebunii!          De Sfântul Andrei, Rari a primit multe maşinute mici care umpleau toata casa. Pe unde călcai, dădeai peste o maşinută, lucru care cerea rezolvare.         Deci, la treaba!         Am luat cutia de carton, am taiat-o, am lipit-o,