Nichita Stănescu

Viata mea se iluminează

Parul tau e mai decolorat de soare,
regina mea de negru si de sare. Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat
ca o umbra, ca un sarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corabiile sufletului meu marin.
Si viata mea se ilumineaza,
sub ochiul tau verde la amiaza,
cenusiu ca pamantul la amurg.
Oho, alerg si salt si curg.
Mai lasa-mă un minut.
Mai lasa-mă o secunda.
Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip.
Mai lasa-mă o briza, o unda.
Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Loneliness

Imagine
Si va veni o vreme, cand toate se vor spune Si ce-i banalitate, va deveni minune, Si va urca iubirea la rangul ei cel mare Si am sa vin la tine, sa cad de pe picioare. Si ca sa-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne, Sa fiu copac in lume, sa port pamant pe glezne Si inca de cu toamna, de toamna ce-o sa vina Sa pot intra sub iarba, sa capat radacina... Si cand se lasa noaptea pe noi ca o arsura Cu florile nebune, sa te sarut pe gura... Tu insuti ma vei pune pe foc, cum se cuvine Dar cand voi arde-n soba, voi fi din nou cu tine. Si n-ai sa stii probabil, prin crivatul de sange, De ce se uita focul in ochii tai..si plange...
Citiți mai multe

Hai sa invatam sa RECICLAM!

Imagine
Astazi cand cotrobaiam prin dulapul din bucatarie, am dat peste biberoanele lui Rares. Pe astea mari nu prea le-am folosit. Ce sa mai fac cu ele? Mi-am amintit ca facusem la un moment dat o vaza dintr-o cana de-a lui. Hei! Iata idee! Am gasit ce sa fac cu ele: vaze mici. Asa ca am inceput sa caut sevetele, borcanelul cu lac adeziv, am luat cu imprumut o pensula de la Rari si m-am apucat. Cand a fost gata simteam ca-i lipseste ceva. Am adaugat o funda si niste margelute crem aurii si ... gata! Uite ce a iesit!
Citiți mai multe