RAMALIA by Adriana Cîrciu

 Afara ploua si gandul meu e dus! Poate ca astept primavara asa ca si cum ar fi implinirea mea! Am nevoie de energia ei, de bucuria si speranta lasata de parfumul inocet al florilor, de atingerea firelor de iarba, de timidul ghiocel. Ghioceii! Sunt atat de dragalasi! Uite cum mi-a venit o idee! ia sa incerc sa fac ceva cu ghiocei!

Si daca as alege, as alege sa am acelasi inceput si aceeasi continuare; sa am aceiasi parinti, acelasi sot si acelasi copil. Poate si aceiasi prieteni... Si daca as alege... As alege sa incep mereu si sa continui fara de sfarsit! Si daca as alege ... As alege ca ai mei sa nu aiba sfarsit! Dar e tarziu! Unii au plecat deja! Si mi-e atat de dor de ei! Si daca as alege... Dar nu mai pot alege!

Primavara incepe cu dor si vis si suflet si impacare. Astept sa rada soarele bu bucurie!

Nichita Stănescu Poveste sentimentală Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta, ca doua toarte de amfora. Numai cuvintele zburau intre noi, inainte si inapoi. Virtejul lor putea fi aproape zarit, si deodata, îmi lasam un genunchi, iar cotul mi-infigeam în pământ, numai ca să privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvint, ca pe sub laba unui leu alergind. Cuvintele se roteau, se roteau intre noi, inainte si inapoi, si cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau, intr-un virtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput.

Nichita Stănescu Viata mea se iluminează Parul tau e mai decolorat de soare, regina mea de negru si de sare. Tarmul s-a rupt de mare si te-a urmat ca o umbra, ca un sarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corabiile sufletului meu marin. Si viata mea se ilumineaza, sub ochiul tau verde la amiaza, cenusiu ca pamantul la amurg. Oho, alerg si salt si curg. Mai lasa-mă un minut. Mai lasa-mă o secunda. Mai lasa-mă o frunza, un fir de nisip. Mai lasa-mă o briza, o unda. Mai lasa-mă un anotimp, un an, un timp.

Am învăţat de Octavian Paler Am învăţat unele lucruri în viaţa pe care vi le împărtăşesc şi vouă!! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul … depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar pasa mie Altora s-ar putea să nu le pase. Am învăţat că durează ani să caştigi încredere Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă Ci PE CINE ai. Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă Ci cu ceea ce poţi tu să faci Am învăţat că nu contează ce li se întamplă oamenilor Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva Am învăţat că oricum ai tăia Orice lucru are două feţe Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi Am învatat ca poţi continua încă...

Octavian Paller Avem timp Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !...

Si totusi există iubire Si totusi există blestem Dau lumii, dau lumii de stire Iubesc, am curaj si mă tem. Si totusi e stare de veghe Si totusi murim repetat Si totusi mai cred în pereche Si totusi ceva sa-ntâmplat. Pretentii nici n-am de la lume Un pat, întuneric si tu Intrăm în amor fără nume Fiorul ca fulger căzu. Motoarele lumii sunt stinse Retele pe căi au căzut Un mare pustiu pe cuprins e Trezeste-le tu c-un sărut. Acum te declar Dumnezee Eu însumi mă simt Dumnezeu Continuă lumea femeie Cu plozi scrisi în numele meu. Afară roiesc întunerici Aici suntem noi luminosi Se ceartă-ntre ele biserici Făcându-si acelasi repros. Si tu si iubirea există Si moartea există în ea Imi place mai mult când esti tristă Tristetea, de fapt, e a ta. Genunchii mi-i plec pe podele Cu capul mă sprijin de cer, Tu esti în puterile mele, Desi închizitii te cer. Ce spun se aude aiurea, Mă-ntorc la silaba dintâi, Prăval peste tine pădurea: Adio, adică ră...

      Triolete. De ce triolete? Nu ştiu! Aşa mi-a venit! Este un set drăguţ, cu pandant şi cercei. Este vesel şi parcă plin de viaţă.        Mă gândesc că, poate, purtându-l, poţi să simţi cum pluteşte în aer melancolia unui vis, a unui dor sau a unui gând.     Purtându-l, poţi  să crezi că încă zboară norii şi că dansează un dans numai de ei ştiut.

Da! Aştept primăvara pentru e anotimpul meu preferat! Mă umple de energie şi sper de creativitate! Deocamdata, învăţ, experimentez şi creez! Ce? Bucăţi de suflet! Aşa le simt! Uite, de exemplu, setul acesta este primul dintr-o, hai să-i spunem "colecţie" şi l-am dăruit unui om deosebit!